Spre OPC, cu drag

September 15, 2009

de ce”iubesc”bancile

Filed under: direct la nervi — Tags: , , , — NanE @ 3:45 pm

Serios! Este un amor cu năbădăi între noi ce n-ai văzut.

Dacă în urmă cu un an , când am ascultat sfatul unei prietene de a-mi face card pentru plăţi pe internet la ….BCR deşi ştiam că nu este prea serioasă, am avut discuţii privind identificarea (nu aveam buletinul în original asupra mea, aveam copie după el) şi au refuzat să se bazeze pe cardul de salariu (că deh, este card de salariu) anul ăsta a fost ceva mai interesant.

Fiind plecată în timpul serviciului, cu învoire, iar bancomantul din dotare fiind nedisponibil, precum şi bancomatul din doatrea Bancpostului de peste drum, am avut ideea să retrag banii direct de la bancă.

Zis şi făcut. Intru, le spun ce vreau să fac, totul ok până la întrebarea capcană:

-Aveţi buletinul?

-?!Poftim?

-Buletinul

-Aaah..nu, pentru că am plecat în grabă, nu mă gândeam că nu funcţionează bancomatele şi că ajung aici.

Se bagă în vorbă un coleg de al funcţionarei de la bancă

- Ştiţi, bancomatul va fi alimentat/reparat într-o jumătate de oră…

-N-am atâta timp, sunt în timpul serviciului, dar am mai fost aici, am venit să-mi schimb cardul pe noul nume.

-Nu puteţi retrage aşa, că se înregistrează totul, poate veni auditul etc.

-Am cardul de RATB la mine şi conţine datele mele (plus CNP-ul)

-Da, dar nu are poză!

Eh, în momentul acela am înţeles care era sensul vieţii, care era marea problemă a retragerii banilor fără buletin. Nu aveam poză! Acum îmi pare rău că nu le-am reamintit că mi-au făcut şi copie după buletinul pe noul nume, pentru dosarul lor. Da’ dacă nu se pune nici aia …că e copie şi este alb-negru…..?!

June 24, 2009

am intalnit si servicii de calitate

Filed under: direct la nervi — Tags: , , , , , — NanE @ 1:41 pm

Sau prompte, care nu te stresează şi nu îşi bat joc de tine.
Vorbesc mai exact de RATB.
După cum ştiţi (sau nu ştiţi, dar iată veţi afla), de curând mi-am schimbat numele (pe cale administrativă, nu săriţi cu felicitările!).
Şi dacă mi-am schimbat numele, normal că trebuie schimbate toate actele, de la certificatul de naştere la cardul de salarizare (nu de alta dar e tare greu şi aiurea să fi la cumpărături şi să fie nevoie să te semnezi tot cu numele vechi că aşa figurează pe card).

Printre documentele care au mai rămas de schimbat, cardul nominal Activ de la RATB.
Card despre care nu aş fi crezut că se poate schimba în numai două minute!Două minute!Faţă de 10 zile, cât durează la banca unde ai cardul de salariu, să-l schimbe!
Încă nu m-am prins pentru ce le trebuie la bancă 10 zile! În câte baze de date trebuie să modifice o amărâtă de schimbare de nume? Pe câtă lume trebuie să anunţe?Nu pot să-i anunţ eu?
Oricum, ideea este că RATB-ul se mişcă mult mai repede, iar oamenii sunt mult mai de treabă şi mai simpatici decât în alte locuri, să zicem decât la….metrou?

În fine, dacă ştie cineva care are idee de ce o bancă se câcâie 10 zile să schimbe un nume pe o bucată de plastic, rog să-mi spună şi mie.

April 11, 2009

aventuri la metrou

Filed under: direct la nervi — Tags: , , , — NanE @ 1:38 pm

Chiar dacă nu se referă la “comercianţi”, este tot o dovadă de comportament lipsă de comportament faţă de cel ce-ţi solicită un ajutor.
Text scris şi postat iniţial aici

metrorex

20.02.2009
Ieri mi s-a întâmplat o chestie tare stresantă. Da, am înţeles că vacile (şi nu mă refer la văcuţele milka, sanalact sau fulga) lucrează la metrou.
Cred că au mai trecut şi alţii prin ceea ce urmează.
Tocmai ce plecasem de la serviciu, când ajung la aparatele pt cardurile activ metrorex&ratb. Pâna aici, nimic deosebit.
Buuuuun.

Din grabă combinată cu ceva neaţenţie (sau graba implică neatenţie?), la validare, în loc să ţin etuiul pe partea cu cardul activ, îl validez pe partea cu cardul ASE. Astfel încât nu-mi dau seama dacă pot sau nu să trec.
Şi uite aşa începe peripeţia.
Văzând că nu-i chip să mai trec, mă decid să procedez cum am mai procedat de alte multe ori, când viteza de reacţie a aparatelor nu se ridica la validarea cardului metrorex, astfel că îi bat duduiei der la ghişeu în geam.Sau sticlă,sau ce o fi.
Proastă decizie, căci vaca funcţionara vorbea la telefon (cred că de ceva vreme) şi bănuiesc că-n scop personal, prea nu era atentă la nimic şi veselă nevoie mare.
În primă instanţă, am văzut Vezuviul pregătindu-se de erupţie:
- Duduie, aş dori să trec.
- Păi validaţi.
-Am validat şi nu pot trece.
- Păi şi eu ce să vă fac?
- ?!?!
- Să-mi daţi drumul, vă rog, să trec.
- Mai validaţi o dată.
- Am validat, ştiu ce zice, vreau să trec.
-mai validaţi, că scrie ceva acolo.. (deja vezuviu începe să erupă)
-duduie, e valid , măcar atât ştiu.
(lava deja dă pe afară)
- uitaţi, zice că după 15′!!!
- Eu vreau să ajung acasă acum!
- Şi eu ce să vă fac?
- Să mă lăsaţi să trec?!?!
- N-am cum
(deja ambele vulcane sunt în erupţie)
- Păi şi eu ce fac?
- Nu ştiu, nu mă interesează, strecuraţi-vă pe undeva (asta de la oamenii care, dacă nu validezi şi te strecori, vin cu paznicii după tine, urlând).
-?!?!?!?! cretino-vaca , vedea-t-aş şomeră #¤#¤#&#¤¤!
Recunosc, a fost şi vina mea de data asta, însă nesimţirea şi tupeul ei mi s-au părut cu mult mai mari.
La un moment dat am crezut că o să mă şi bată..
Data viitoare când mai văd cum slujbaşii de la metrou (care cer aproape cel mai des mărirea salariilor) sunt în “slujba dumneavoastră, zi de zi” prin folosirea telefonului în scop personal şi tupeul cât casa, înregistrez cu telefonul şi le pun pe net.
Azi m-am uitat special când am trecut prin faţa ghişeului. Nu mai era acolo. Probabil s-a dat liber la păşunat…

March 15, 2009

de ce nu imi face placere sa fac cumparaturi

Filed under: direct la nervi — Tags: , , , — NanE @ 1:34 pm

Scrisesem acum 2 ani, pe celălalt blog, un articol despre o întâmplare de la cumpărături.
Şi cum tema prezentului site este despre ce nemulţumeşte (fie la cumpărături, fie în metrou/tren, etc), am zis să postez şi aici.
Aşa că:

Şi nu’i de lene. Jur că nu. Este din cauză că sunt angajaţi toţi tâmpiţii şi boii pe acolo (moment de bucurie că nu’s pe trafic.ro , ca nu mai pupam posibilitatea să descriu cum merita aceste calităţi )
Să luăm spre exemplificare ziua de ieri. Că am făcut noi consiliu de femei familie si ne’am gîndit că mai bine am face provizii de sâmbătă că tot suntem toate libere la sfârşit de săptămînă.

Şi ne’am dus, la cel mai apropiat MegaImage (nu ştiu de ce îmi tot vine să zic Mega Vision )
Apropo, aţi văzut ce cărucioare futuriste au băgat? Futurist de simple.

Facem cumpărăturile, noi şi alte cîteva 40 de persoane care se gândisera că sâmbăta nu’s cozile din timpul săptămânii (adevărul este că ….nu’s ) şi ne îndreptăm spre ieşire, de fapt spre recepţie sau cum i’o spune, unde se lasă bagajele ca să fie iei siguri că nu’i furi.
Numa’ ca pe ….culoarul să zicem, ‘cela îngust , pe o parte a lui de fapt, stătea cu burta’i ocupînd destul spatiu, paznicul.
Fiind “dotată” cu căruciorul (noroc că nu era de ăla din metal şi mai masiv), iar burta lui fiind destul de mare( sau poate nu l avantaja poziţia de burta stă in afară de la bere, eu de fapt nu’ s gras) , am zis să îl anunţ că am de gînd să trec prin faţa lui , sugerîndu’i subtil să se mute.
Răspunsul a fost :

-Da’ treceţi doamnă

Acu îmi pare rău că nu l’am călcat. De trecut, cu chiu cu vai am trecut.
Aşa….
Ajungem într’un sfîrşit la……recepţie şi ne pregătim să mutăm cumpărăturile din cărucior în ….(să bată tobele ) ….căruciorul nostru de acasă, că încă n’avem maşină, cînd tună , din senin, băiatul de la recepţie , cum că:

-Ieşirea se face pe dincolo!

Dat fiind “antecedentul” de înţelegere din partea paznicului, nu m’am putut abţine de la a’i comunica cele ce urmează:
-Vreţi să plecăm cu căruciorul magazinului?Nu’i problemă, chiar îmi place designul, dar poate ne lăsaţi să ne luăm cumpărăturile.

Nu înţeleg, care este “tiparul”, standardul conform căruia (faza cu “conform căruia” mi se trage de la traducerea regulamentului de la care mai am vreo 16 pagini :( (((, adică anexe şi termin) se fac angajările de dobitoci, needucaţi , şi alte asemeanea calităţi

Oare cu străinii tot aşa sau mai rău s’or purta?

March 13, 2009

clientul cere,noi refuzam

Filed under: direct la nervi — Tags: , , — NanE @ 1:11 pm

De regulă, evit să fac cumpărături. Nu că nu mi-ar plăcea sau m-ar enerva să mă târguiesc cu vânzătorii, precupeţii, ci din cauza atitudinii de care mulţi dau dovadă.

Şi nu mă refer aici la precupeţi, ci la casierele şi personalul din marile magazine.

Ştiţi, genul pe care îi întrebi unde găseşti stick de memorie de 2G , îţi răspunde în sictir şi nici nu se deranjează să vină să te servească. Aşa-i că aţi avut “plăcerea” să vă enerveze măcar o dată?

Aşadar, azi după serviciu am trecut pe la Carrefour Unirea să caut un produs pe care nu avusesem sorţi de izbândă  să-l găsesc în altă parte.

(lungă frază,nu-i aşa?)

Buuun!!

Fac cumpărăturile, ajung şi eu ca tot omul la casierie.

Apropo, am observat că mai nou sunt casierii la două capete, ceea ce mi se pare destul de fain pentru că ai următoarele variante:

a) dacă cel de la primul capât abia se mişcă, poţi trece la celălalt, pe partea cealaltă

sau

b) dacă amândoi se mişcă în acelaşi stil, poţi să te enervezi de două ori pe aceeaşi bani.

La casierie, mai nou te întreabă dacă vrei sacoşă.

Nu, pe mine mama m-a făcut macara şi nu mă deranjez eu cu sacoşe.

Dacă aveam nu aş folosi-o?

Eh, trecem peste întrebarea standard rezultată probabil în urma introducerii sacoşelor ecologice şi ajungem la cererea clientului. Da, a fraierului care plăteşte şi nu primeşte ce vrea.

Îi zic:

Duduie, aş dori una mai mare, să fie mai rezistentă (genul pe care îl mai iei cu tine că ştii că încap şi cărţi în ea).

Păi da de ce? La ce aţi cumpărat nu vă trebuie.

Probabil, dar eu vreau una mai mare

Dar nu vă trebuie.

În timp ce mi oferea aceste argumente excelente de a nu-mi cheltui banii aşa cum îmi doresc, mă privea de parcă atunci picasem din cer.

Îmi iau deci produsele, dacă tot i-au concediat pe băgătorii de seamă care te ajutau să încarci cumpărăturile ca să nu stea coada în spatele tău, fără a mai putea apuca cu vreuna dintre mâini preţioasa şi micuţa sacoşă sau  chitanţa

Doammnăăă!Da’ luaţi-vă şi sacoşa!Şi bonul!

Cuvinte pronunţate cu aceeaşi dragoste de mai înainte şi aceeaşi înţelegere de “asta de unde a mai venit ?” în priviri!

Cum să nu-i iubeşti? Când sunt aşa amabili şi atenţi, nu-ţi vine decât să ceri să le feliciţi şefii care îi trimit la cursuri de instruire pe tema “clientul nu are niciodată dreptate şi nici nu ştie ce vrea”.

Powered by WordPress